Albastru

             

     Albastru mi-e visul în care-mi ascund nerăbdarea 

          Albastru mi-e mersul cu care îți pierd depărtarea 

               Albastră mi-e ziua în care-ți sărut nepăsarea 

                    Albastră e vara cu care-mi acopăr mirarea...  

poate...

       Poate ca ar fi mai bine ca a doua parte din mine sa dispara... numai ca as vrea sa stiu si eu care e de fapt a doua parte din mine, pentru ca aceea sa dispara... si poate ca numai la mare descopar care e a doua parte din mine, atunci cand primul val mai puternic ma izbeste pe frunte, trezindu-ma la realitate... si atunci ar trebui sa fug departe, departe si sa las a doua parte din mine acolo, departe... si sa ma reintorc apoi in mare si sa fiu puternica atunci cand valul cel puternic ma va izbi din nou... atunci valul s-ar ineca in el insusi, la mal, risipindu-se pe nisipuri si scoici, la fel cum s-a risipit a doua parte din mine acolo departe de mare, departe de mine... si nu stiu cum as fi fara a doua parte din mine. Dar m-as privi in marea limpede dintr-un golf, la apus de soare, in momentul linistii soarelui pina cand un pescarus ar tipa amintindu-mi ca o parte din mine s-a pierdut... si soarele apunand, si marea cu valuri mici si nisipul si pescarusul si toate scoicile din lume mi-ar aminti ca o parte din mine e prea departe... si totusi as privi spre apus, orbita de soarele care pleaca pentru o noapte, asa cum a plecat si o parte din mine pentru tot restul noptilor zilelor mele... cand ultima linie din soare s-ar cobori in mare, m-as duce pe nisip sa scriu cu litere mari: " sunt libera "... dar tot atunci s-ar naste in adancul sufletului meu intrebarea: " sunt intr-adevar libera? " Si totul in jurul meu, chiar si soarele coborat in adancuri pentru o singura noapte ar striga " nelibertatea " mea... si in noapte, in intuneric, as fugi iar acolo, departe, sa ma caut... si nu m-as gasi, pentru ca noaptea ar fi topit ultima farama din cea de-a doua parte din mine... as deschide cartea cu care visez - pentru ca imi tin visele intr-o carte, care e chiar visul meu... - si m-as vedea acolo in fiecare pagina... de aceea nu deschid inca aceasta carte in care sunt doar eu, cu a doua parte din mine...

Tril

                                                 Galben amestecat cu cer - 
                                             Soare 
                                       Culori adunate-ntr-un cântec -
                                             Pasăre 
                                       Nori revărsați pe iarbă -
                                             Ploaia 
                                       Zi privită printre gene -
                                             Dimineața 
 

Am găsit...

                       
                               Am găsit sub brad 

                     Surâsul tău, 

                          iar bradul 

                     s-a luminat pe loc 

                             de la bucuria mea... 

  

                    Am găsit sub brad 

                              Bucuria ta, 

                          iar fața 

                    mi s-a împodobit 

                             cu un zâmbet... 

  

                         Am găsit sub brad 

                            Sărutul tău, 

                             iar buzele 

                       mi s-au întredeschis 

                                a dorință... 

  

                   Am găsit sub brad 

                           Amintirea ta, 

                                 iar inima 

                            mi-a tresărit pe loc 

                              fără să vreau...   

  

                                      Am găsit sub brad 

                                    Promisiunile tale, 

                                  pe care sufletul 

                                     mi-a șoptit încet 

                                         să le uit... 

  

poate...

 Tu eşti Nordul,
 iar eu Sudul…

 două puncte cardinale

 distincte 

 şi diametral opuse

 ale aceleiaşi busole

 stricate,

 care au încercat să fie

 unul şi acelaşi

 la un moment dat…

 Uneori,

 când îmi rătăcesc busola,

 sau mă rătăcesc 

 pe mine însămi

 printre amintiri…

 mă orientez

 după inima ta,

 pe care am pierdut-o

 din prea multă iubire

 prost inteleasă…

 Poate într-o zi

 vom reuşi din nou

 să fim puncte cardinale

 ale aceleiaşi busole

 sau bătăi

 ale aceleiaşi inimi...

 paşi neştiuţi

 ai aceluiaşi drum...

 Poate odată

 vom învăţa din greşeli

 şi vei reuşi să mă înţelegi

 pe mine -

 cu sudul meu nenorocit

 cu tot…

 Poate odată

 mă vei ierta

 că te-am iubit prea mult…

  

Culorile din viata mea

 Sunt verde 
 Şi mi-e albastru de tine... 
 Mă doare roşul din inima mea, 
 Dar sunt bolnavă de roz... 
 Insist să cred că viaţa e roz, 
 Chiar dacă o mai străbate 
 Câte o undă de violet, 
 Chiar dacă o mai supără 
 Câte o pată de întuneric, 
 Chiar dacă o mai străpunge 
 Câte un vis indignat, 
 De culoarea castanelor scoase din foc 
 Cu mâna altuia... 
 Dar, dimineaţa când mă trezesc, 
 Seninul din mine îşi cere drepturile 
 De a amesteca toate culorile 
 Din viaţa mea... 
 De a atenua duritatea întunericului, 
 De a calma indignarea violetului, 
 De a spăla petele căprui 
 Ale ochilor mei 
 Încăpăţânaţi să vadă viaţa în roz...

vise

... fâşii de suflet las în urma mea 
 să le culeagă vântul dac-o vrea... 
 mi-e cerul corp, iar norii-s în privire 
 punct de reper şi zborul rătăcire... 


‎... mă joc de-a firu' ierbii, aşteptând 
să-ţi văd surâsu-ncetişor trecând... 
mă mângâi cu privirea-ţi verde-crud, 
crezând că-n rouă-s fir de iarbă ud...


‎... în seara asta tristă poate 
la tine-s zâmbetele toate... 
spune-mi de ce încep şi se sfârşesc 
cu tine gândurile ce-mi zâmbesc?...

Gol

M-a trezit din visare

 un sunet uşor

 de paşi alergand…

 Cineva bătuse la uşa

 sufletului meu

 şi fugise…

 Am găsit doar un pachet

 legat cu un fir de iarbă.

 L-am deschis zambind…

 dar era gol…

 era plin… de gol…

 Nu-l vreau, am zis 

 încercând să-l împing înafară,

 dar era nespus de greu…

 E al tău -

 am auzit o voce

 de nicaieri…

 e numele tău scris pe pachet

 cu verde…

 Într-o clipă, 

 golul a sărit din cutie

 luând forma sufletului meu…

 pur şi simplu

 s-a lipit de el şi m-apasa…

 acum mi-e sufletul plin

 de nimic

 şi mi-e atât de gol…

 un gol greu…

 greu de cărat după mine,

 greu de înţeles,

 greu de iubit…

 De ce e golul atât de greu ?...

 de ce e totul atât de nimic ?...

 de ce tot ce contează

 în viaţa mea

 a dispărut fără urmă ?...

 ba nu…

 a lăsat în urmă o floare…

 o floare galbenă,

 strivită de-o roată

 de bicicletă,

 care şi-a căutat poate

alt drum…

  

suflete si ele...

Publicaţi postare

TU

Poate ca tu
Esti a doua parte
din mine…
Fara tine
Ma simt incompleta,
Dar cu tine
Ma simt defecta.
Simt ca nu reusesc
Sa ma invart
In directia corecta…
Ma trezesc uneori
Alergand pe contrasens,
Cu inima ta luminandu-ma
Din fata
Ca un ochi de pisica
In arsita noptii.
Invata-ma sa gasesc drumul,
Sa-mi regasesc mersul
Alaturi de tine…
Ajuta-ma sa zambesc mereu,
Sa-mi refac intregul
Format din TU si EU…
Esti piesa de puzzle
Care lipseste din viata mea.
Completeaza-ma,
Ca sa nu-mi mai curga
Dragostea
In urma pasilor mei
Ratacind
Pe contrasensul iubirii
Noastre…

de 1 aprilie...

Minte-ma...
Spune-mi ca nu-ti pasa
cand sufar....
sau cand imi spal fata
cu lacrimi...
Spune-mi
ca timpul nu-ti sta in loc
cand inimile noastre
se-ntalnesc...
Spune-mi ca nu ma mai vrei
in viata ta...
Spune-mi ca te-ai saturat
de bunadimineata
si de somnusorul nostru...
Spune-mi ca cerul
nu mai e albastru
si verdele
nu mai straluceste in ochii tai
cand imi intalnesc conturul...
Spune-mi
ca nu mai iubesti apusurile
si ca nu-ti mai doresti rasariturile
privite printre gene
pe malul marii...
Minte-ma ...
Nu voi crede nimic...
Stim noi de ce...

martie

Martie... mai ramai putin... vreau sa-ti multumesc pentru toate zilele senine, pentru toate florile, pentru toate intrebarile, mirarile sau nerabdarile... pentru toate ploile cu toti norii... pentru toate noptile cu lunile si stelele... pentru toate avioanele cu toate luminitele aprinse care mi-au zburat pe deasupra viselor... pentru toate tristetile... pentru toata iubirea... dar mai ales pentru echinoctiul de primavara cand ziua a fost egala cu noaptea, cand bucuria mi-a fost egala cu tristetea, seninul cu innorarea, dorul cu departarea si iubirea cu intrebarea... poate ca de acum inainte, cand ziua va creste si noaptea se va scurta, tristetea se va acoperi cu bucurii, seninul va imprastia norii iar iubirea va risipi departarea cu toate intrebarile ei cu tot...

iubire

Cand iubirea mea iti va fi povara las-o putin jos si trage-ti sufletul. Eu voi fi langa tine, te voi ajuta s-o duci... sau poate va veni un inger care sa te ajute s-o duci mai departe... nu te scutura de ea... n-o arunca... n-o lasa singura pe marginea drumului... dar mai ales bucura-te de ea si de fiecare clipa petrecuta in compania ei... ea nu vrea decat sa iti insenineze innorarile, sa iti aline ploile, sa iti mangaie sufletul... ajut-o sa infloreasca... gandeste-te ca e o floare
care are nevoie doar de putina apa si lumina in fiecare zi... spre deosebire de alte flori, nu are o regula... poti sa faci asta in nenumarate feluri... le stii... le simti dupa felul in care isi indreapta petalele... le ghicesti dupa felul in care straluceste sau se intuneca... dupa felul in care iti zambeste... cand iubirea mea iti va fi povara, cheama-ma... sa te invat ce sa faci cu ea...


http://www.youtube.com/watch?v=nKLwc-jqryQ

zambet

       Daca vedeti trecand pe langa voi un zambet cu doua picioare sa nu va mirati. Sunt eu. De fapt sunt eu, ascunsa in spatele zambetului meu… imi amintesc exact cand am inceput sa zambesc… cand l-am vazut prima data pe el… de atunci, zambetul meu a crescut mai mult si mai mult in fiecare zi… Ma trezesc zambind dimineata, apoi o tin asa tot intr-un zambet… Daca afara ploua sau e soare, daca sunt nori sau bate vantul, zambesc. Cred ca si daca ar ninge acum, tot mi-ar veni sa zambesc. Si uite asa zambetul mi s-a intins pe toata fata – problema e ca ma cam dor falcile, poate fac febra musculara, ca nu-s obisnuita… si incet a inceput sa-si faca loc si prin alte parti ale corpului meu, chiar si in suflet, ajungand sa ma acopere de tot. Mi-au ramas afara doar picioarele care m-ar putea da de gol, in rest, in spatele zambetului meu misterios pot sa fiu oricum imi doresc...

       Locuiam intr-o inima parasita si uitata de lume… cand l-am vazut mi s-au spart toate becurile si mi s-au ars sigurantele… bine, mi s-au spart si silicoanele si mi-au picat cateva plombe, dar asta sa nu-i spuneti daca tot n-a observat… mai important e ca inima mea a inceput din nou sa bata… de atunci il astept in fiecare zi sa apara si sa-mi insenineze sufletul asa cum doar el stie sa faca... 

       Intre timp, mi-am renovat inima, am schimbat becurile, am tapetat peretii cu fericire proaspat culeasa si am deschis larg ferestrele spre iubire... il astept sa soseasca dintr-o clipa in alta... stie ca n-o sa-l mai las sa plece...

usa

O usa e o cale de scapare
A casei mele catre lumea mare,
Un ochi deschis spre infinitul ce-nconjoara
Multimea de iluzii din intregul de afara...

Autocritica

Nu sunt rea, dar nu-s nici buna...
Nu-s normala, nici nebuna...
Nu-s desteapta, nici tembela,
Nu-s cuminte, nici rebela...


Nu-s intreaga, da-s completa,
Nu pot spune ca-s defecta...
Sau poate cand scriu mereu
Un defect intreg sunt eu.

Zambeste-mi...

Inchisa in mine,
Intre peretii de foc ai trupului meu
Imi ard tineretea pierduta
In vise, sperante ucise mereu...

Incerc sa privesc inafara
Prin crapaturi de tristete
Tivite cu un hohot de ras,
Dar timpul meu care zboara
Impinge spre mine viitorul apus...

Cant tu vei veni
Te rog zambeste-mi...
Zambetul tau ma va ajuta
Sa traiesc mai departe...

In contratimp cu inima mea

Uneori
inima mea
nu mai poate tine pasul
cu mine...
ramane mereu in urma
cu o bataie
sau chiar doua
si trebuie sa trag de ea
ca de o ancora
care incearca sa ma tina lipita
pe fundul marii...

Alteori
o ia la fuga inaintea mea,
ca un copil
care vede marea
pentru prima oara...

Sunt mereu in contratimp
cu inima mea,
mereu la o bataie
sau chiar doua distanta
una fata de alta...
nu putem trai
una fara cealalta,
dar cand ma iubeste ea
nu ma iubesc eu...

Ce ne tine impreuna
e faptul ca iubim
acelasi inger,
aceeasi minune,
acelasi apus...

Atunci
nu ne mai desparte nimic
si ne tinem de mana
zburand spre soare...
eu si inima mea...
devenind o singura bataie...
de aripi...

Apus

Ratacind printre inimi de fier,
Am ajuns azi la poarta iubirii
Si ceva ma indeamna sa sper
C-am pus capat acum ratacirii...

Vreau sa fac primul pas inainte,
Sa traiesc viitorul... prezent...
Dar atunci imi aduc iar aminte
Ca la viata-s mereu "repetent"...

Si atunci ma intreb lacrimand
Daca iubirea-i o lectie de viata
Sau doar un soare-apunand
Si trezindu-se iar dimineata...

O ghidusie

Cand aveam 8 anisori,
Ca sa-mi fac putin de cap,
Intr-o zi, de sarbatori,
M-am ascuns intr-un dulap.


Mi-am luat si-o perinita
Si-o carte cu poezii,
Mi-am prins parul in codita
Si m-am ascuns de copii.


Si-o veioza am luat,
Ca-n dulap nu e lumina...
Si apoi m-am instalat
In culcus ca o regina.


Dar pe cand stateam mai bine
Si citeam din poezii
A venit tata la mine
Si mi-a spus: Fetito, stii,


Te-am descoperit acum
Cand abia am observat
Cum iesea un nor de fum
De la veioza din dulap...

vise

       De ani de zile ratacesc prin mine cautand un ideal, dar n-am gasit decat vagi puncte de reper... Am intors acele ceasornicului in toate directiile... dar infinitul imi rade in nas si visele mele mai spera inca sa devina realitate... Spune-mi ce se intampla cu cei care din noianul de vise nu reusesc sa-si aleaga unul singur cu care sa mearga pana la capat?... A alege un vis inseamna totusi a renunta la restul viselor tale...
       Cand am aterizat aici, pe Pamant, din coada unei comete, inca mai miroseam a ars... atunci am inceput un exercitiu foarte complicat: viata mea... nu stiu sa-l rezolv, de obicei ma impotmolesc la cele mai simple calcule, stiu ca am gresit undeva, dar de cate ori verific nu gasesc nici o greseala... cred ca e ceva ascuns, poate ca e ceva ce se observa doar de la distanta... Poate ca ar fi de ajuns sa fac un mic artificiu de calcul pentru ca rezultatul sa fie cel bun. Poate ca exercitiul e gresit din start... poate aterizarea mea a dat gres... poate am uitat undeva o paranteza deschisa, un minus in loc de plus sau invers... 
       Oricum ar fi, voi face totul pentru a rezolva intr-un fel sau altul acest exercitiu... si stii de ce?... pentru ca nu am de ales... am un singur exercitiu de rezolvat, ghinionul meu ca si asta e gresit... Incercam sa-l rezolvam impreuna?...

De ce?...

Ace de brad in priviri
ce imprastie amintiri
imi impaienjenesc sufletul
cu ecouri repetate
in directia uitata de timp
a inimii mele sagetate
de triste clipe albastre...

Un sunet cristalin de clepsidra
intoarsa cu fata spre cerul iubirii mele
acoperit de norii uitarii
iubitului meu...

Trista speranta risipita
c-un sunet profund dureros
de sticla pisata
pe acoperisul primaverii
care va veni...

De ce canta cocosul la ore fixe?...

Mi-am incaltat ochii
Cu pantofii de lacrimi
Si-n pantofi mi-au inflorit
Irisii...

Mi-am incaltat nasul
Cu pantoful de pe batista
Si batista s-a transformat
Intr-o mare de lacrimi.

Mi-am incaltat picioarele
Cu ochii din pantofi
Si pe loc m-am transformat
In batista.

Mi-am inmuiat batista
In cerneala chinezeasca
Si pantofii cu irisi
Au devenit o imensa... lacrima albastra!

Abia atunci mi-am dat seama
De ce cocosul canta
La ore fixe...
Pentru ca are... un fix!

Si-atunci mi-am zis:
Fiecare cu fixul lui!
Eu nu voi canta niciodata
Atat de la fix ca si cocosul...

PUZZLE

PUZZLE  


(dex) 
s. n. 


1. joc de perspicacitate constând în reconstituirea unui întreg, a unei imagini din fragmente decupate. 
2. (fig.) amestec de elemente eterogene.